Pause
AVOCATURA SI MEDIERE INTERDEPENDENTA
Loading..

Traditie sau noutate?Avocatura si mediere ? Avocatura sau mediere?
Traditie
Pentru sistemul juridic romanesc avocatura reprezinta o traditie ce are radacini adanci atat in cultura romaneasca cat si in modul de perceptie al justitiabilului in raport cu rolul si importanta ei .
Istoria noastra confirmat de-a lungul timpului importanta acestei institutii.
Avocatul are o pozitie importanta atat in viata sociala cat si un rol hotarator in procesul de justitie.
In cazul institutiilor statului care infaptuiesc actul de justitie avocatul este o parte integranta a intregului proces fara de care nu se poate realiza justitia.
Pentru justitiabil , pentru cel implicat direct in actul de justitie , ca obiect al ei ,avocatul este mai mult decat un aparator al drepturilor si libertatilor, este si un confident un sfatuitor.
Noul
Traim intr-o lume in care nimeni nu mai are timp sa asculte , nimeni nu are timp sa se opreasca sa gandeasca si sa judece dar fiecare vrea ca problema lui sa fie rezolvata cu prioritate.
Societatea evolueaza si realitatea sociala si economica impune noi reguli care sa tina pasul cu necesitatile globale.
Chiar daca omul modeleaza societatea si societatea il modeleaza pe acesta la randul ei,creeand tipare si impunand reguli sau solutii.
Una dintre solutii in rezolvarea problemelor dintre persoane atat la nivel individual (micro) cat si la nivel macro (grupuri , societati,state) este medierea.
Noul este privit in general cu scepticism de traditionalisti, insa cu atat mai mult utilitatea lui se impune pentru a schimba societatea si modul de gandire la nivel de individ prin rezultatele pe care acesta le ofera.
Avocatura sau mediere sau avocatura si mediere
In contextul dat ne putem raporta la avocatura si la mediere in functie de persoanele care se raporteaza la aceste doua institutii.
In cazul de fata vorbim de profesionisti si de justitiabili.
Raportat la profesionisti fiecare institutie mai sus mentionat acorda acestuia posibilitatea sa practice una din cele doua profesii sau chiar amandoua in acelasi timp.
Daca ne raportam la justitiabil aceste doua institutii reprezinta doua modalitati prin care acesta poate sa-si rezolve disputele ,fie prin diligenta institutiei avocatului fie prin facilitarea institutiei medierii.
Avocatura si medierea doua profesii liberale
Atat institutia avocatului cat si institutia mediatorului sunt reglementate de doua legi speciale ,legea 51/1995 respectiv legea 192/2006.
Cele doua profesii dau posibilitatea profesionistilor sa-si desfasoare activitatea in mod liberal si fara un control direct din partea institutiilor statului.
Singurul control al statului in cele doua profesii este cel a taxelor datorate acestuia cu titlu de ipmpozit care este o indatorire civica a oricarui cetatean.
Atat avocatul cat si mediatorul au posibilitatea sa se organizeze in cabinete individuale , societati profesionale cat si in societati comerciale.
Conducerea pentru fiecare profesie in parte se realizeaza de catre un organism liber ales si reprezentativ pentru profesie.
Normele de etica si conduita sun stabilite de comun acord in cadrul corpului profesional,profesionistii avand avantajul de a se implica in mod direct in stabilirea acestora.
Principiul democratiei si al echitatii se aplica in aceeasi modalitate si cu acelasi rezultat atat in alegerea organelor de conducere ,schimbarea acestora , cat si reprezentativitatea lor .
Fiecare dintre cele dou profesii nu se exclud un pe cealalta ,astfel ca legea avocatului permite acestuia sa profeseze ca mediator ,chiar in cadrul formei de exercitare a profesiei.
Mai mult decat atat cale doua legi speciale care reglementeaza cele doua profesii respectiv cele doua institutii nu stabiliesc nici o stare de incompatibilitate una cu privire la cealalta.
In ambele profesii atat mediatorul cat si avocatul au dreptul sa-si aleaga atat clientul cat si sa-si negocieze in mod direct onorariul.
Alegerea clientelei in ambele profesii este lasata la latitudinea profesionistului iar criteriile de selectie trebuie sa nu incalce drepturile constitutionale ale partilor.Profesionistii au dreptul sa refuze atat clientii cat si cazurile solicitate de acestea ptr a fi rezolvate atat avocatlui cat si mediatorului.
Exista totusi si o stare de incompatibilitatea data de etica profesionala a celor doua profesii si anume : un avocat nu poate fi mediator pentru partea care o apara si viceversa.
Rolul avocatului
Avocatul este un expert in stiinte juridice capabil sa asigure capacitatea de expertiza asupara cazului unei terte persoane putand sa o asiste atat in fata instantei de judecata cat si in fata celorlalte institutii al statului.
Avocatul are o deosebita implicare in infaptuirea actului de justitie.
In functie de natura cazului putem spune ca implicarea avocatului poate fi voluntara sau poate fi impusa.
Natura profesiei, eminamente liberala nu poate impune avocatului o implicare directa si fara un acord din partea avocatului , alegerea clientului are un puternic caracter intuitu personae.
Participarea voluntara are loc atunci cand avocatul isi reprezinta clientul in cauze civile , comerciale etc ,cauze in care prezenta avocatului nu este obligatorie prin lege sau prin procedura fie ea civila sau penala.
Participarea impusa la infaptuirea actului de justitie sau la ralizarea acestuia se realizeaza in cauzele penale .In aceste prezenta avocatului este obligatorie , lipsa acestuia putand deregla procesul de justitie.
Putem spune ca rolul avocatului este acela de a asista justitiabilul sa participe la actul de justitie , ajutandu-l pe acesta sa-si apere sau sa-si dobandeasca drepturile sale legale.
Totodata rolul acestuia este de a se asigura ca in cadrul procesului, justitiabilului nu-i sunt incalcate atat drepturile constitutionale cat si drepturile procesuale.
Obligatia avocatului in raport de drepturile si interesele clientului pe care acesta il reprezina este un de diligenta .Avocatul are obligatia ca pentru onorariul incasat sa depuna toate eforturile pentru a rezolva in mod cat mai eficient si cat mai favorabil solicitarea clientului.
Avocatul are posibilitatea si este recomandabil atunci cand speta o permite sa apeleze la mediere spre a rezolva solicitarea clientului.
La mediere avocatul asista partea avand aceleasi obligatii fata de clientul sau ca si in celelalte cazuri cand il reprezinta in fata instantei sau in fata celorlalte institutii ale statului.
Avocatul are posibilitatea sa isi reprezinte clientul in mod direct protejandu-i in acelasi timp atat drepturile cat si interesele acestuia.
Putem spunem ca avocatul este o terta persoana cu putere de decizie in optiunea clientului si implicata in mod direct alaturi de clientul sau in infaptuirea actului de justitie.
Rolul mediatorului
Mediatorul este o terta persoana neutra si impartiala care in conditii de confidentialitate ajuta partile sa ajunga la o intelegere negociata de catre parti si unanim acceptata de catre acestea.
Mediatorul este apt sa facilitaeze atat comunicarea cat si negocierea dintre parti in cadrul medierii.
O foloseşte tehnici variate pentru a interacţiona cu părţile şi le ajută pe acestea să ajungă singure la o înţelegere

O ajută părţile să-şi controleze sentimentele şi emoţiile astfel încât să poată face un compromis

O ajută părţile să înţeleagă şi să simplifice neînţelegerile dintre ele


O ajută părţile să găsească opţiuni pentru rezolvarea disputei

O ajută părţile să vadă aspectele neplăcute în cazul unei neînţelegeri

• riscul de a pierde
• riscul de a nu câştiga suficient
• costurile procesului
• întârzierea rezolvării
• stres emoţional

O ajută părţile să negocieze pentru rezolvare

O ajută părţile să reţină rezultatul

ÎN GENERAL UN MEDIATOR EFICIENT NU FACE URMĂTOARELE:
O să decidă în numele părţilor
O să judece răsplata disputei
O să oblige părţile să-şi rezolve disputa
O să ameninţe sau să intimideze pe cineva
O să mintă
O să divulge confidenţe
Mediatorul spre dosebire de avocat are rolul de facilitator iar obligatiile sale stau in impartialitate , confidentialitate si neutralitate.Putem spune ca mediatorul este tinut de in exercitarea profesie sale de principiile medierii care sunt:
1. Caracterul voluntar al procedurii de mediere

Toate părţile implicate participă la mediere în mod voluntar. Nici o parte nu poate fi obligată, de către vreo altă persoană sau autoritate, să participe la o procedură de mediere. În consecinţă, orice parte are dreptul ca în orice moment al medierii, să se retragă din această procedură, dacă ajunge la concluzia că este imposibil să se ajungă la o înţelegere.
În anumite circumstanţe, mediatorul poate de asemenea să încheie şedinţa de mediere atunci când consideră că apare o încălcare a legii ori atunci când are convingerea că medierea nu foloseşte părţilor.

2. Auto-determinarea părţilor

Înţelegerea aparţine părţilor. Orice termen prevăzut de către această înţelegere trebuie să fie propus şi acceptat de părţi. Niciodată mediatorul nu va putea să decidă sau să influenţeze termenii în care se stabileşte o soluţie comună a părţilor.


3. Confidenţialitatea procedurii

Caracterul confidenţial se aplică asupra tuturor informaţiilor transmise în cadrul procedurii de mediere. Atât mediatorul cât şi părţile prezente, precum şi avocaţii acestor părţi se obligă să păstreze caracterul confidenţial al tuturor aspectelor discutate în mediere.

4. Neutralitete/Imparţialitate din partea mediatorului

Mediatorul nu este judecător sau arbitru. Mediatorul în nici o circumstanţă nu va decide asupra ajungerii la o înţelegere. Neutralitatea presupune că mediatorul rămâne în afara conflictului dintre părţi, că nu se implică în acest conflict decât în limitele impuse de către procedură.
Imparţialitatea mediatorului garantează faptul că mediatorul stă într-o poziţie de mijloc faţă de părţi, că nu doreşte absolut deloc ca o parte sau alta să căştige sau să fie favorizată în timpul procedurii de mediere.

5. Informarea prealabilă a părţilor asupra procedurii

Părţile trebuie să cunoască principiile medierii, detalii despre procedură şi modul de desfăşurare, înainte de semnarea contractului de mediere şi de începerea efectivă a medierii.
Din aceste principii putem concluziona ca mediatorul spre deosebire de avocat nu poate reprezenta partile ,aceasta prerogativa nefiind aplicabila in mediere cu privire la persoana mediatorului.
Institutia reprezentarii functioneaza in mediere si este aplicabila partilor implicate in mod direct in procesul de mediere care pot sa imputerniceasca avocat sau terte persoane sa la reprezinte interesele in mediere.
Avocatura si medierea ca institutii
Avocatura este o instituie care ajuta la infaptuirea actului de justitie , pe cand medierea este o cale mai eleganta de a rezolva disputele dintre parti .
Avocatura este implicata in mod direct in toate metodele alternative de rezolvare a disputelor , pe cale de consecinta este implicata in mod direct si in mediere si are acelasi rol ca si in celelalte cazuri in care aceasta se implica.
Consideram ca intre profesii cat si intre cele doua institutii exista o stransa interdependenta , acestea completandu-se reciproc , ata prin rolul lor cat si prin rezultatele pe care acestea le obtin fiecare in parte cat si impreuna.

CLAUDIU IGNAT